Voi...ce îmbrătişați?

M-am ascuns într-un ungher
sub stânca lumii
ce-mi apasă sufletu rănit.
Voi...cei ce pretindeți a fi umani
uitați ca şi noi cei slabi existam
exilul nostru sunteți voi...
căci voi ne aruncati
în valul murdar al lumii.
Mă lepăd de visele umane
şi-am să trăiesc real, în lumea mea
unde bunătatea e frumusețea
ce face să înflorească salcâmii
chiar şi în iarnă.
Parfumul se simte şi în vorbe
nu numai în flori...
Oricum voi... cei ce vă credeți
cei mai pământeni
ați uitat să le dăruiți!
Uitați că singura voastra
avere veşnică,
rămâne acțiunea
izvorâtă din suflet
şi rămâne ca o oglindă
pentru că până şi sufletul
vă este muritor.
Oricât şi oriunde v-ați ascunde,
se vede tot!
Eu, mâ ascund  în adâncuri
şi-mi privesc oglinda;
Ma simt atât de bine
că-mi vine să mă îmbrațişez.
Voi...ce imbrățişați
când vă priviti în oglindă?

Dida Diana Cioponea.
Drepturi de autor rezervate.
Sursa foto: Net.