Ți-aș dărui un Univers
de mi-ai lăsa pe buze
cuvinte ce inspiră muze
să scriu poem după poem
cu secundarul cel boem
din timpul ce scufundă vise.
În noaptea plină de tăcere,
mi-am domolit pasul
sub "plopii fără soț"
și am ascultat patimile
din suspinul tău...
Am zâmbit "și-n visul de lumină"
din clipa care mi s-a dat,
o veronică"veghind întinsele
și necuprinsele singurătăti"
îmi "răsărea ca o icoană".
Să nu te temi, iubite
nu ai cum să mă pierzi !
M-ascund doar printre sălcii
cu plete lungi și albe
când zorii fură-n grabă
prima rază de soare
și fug să-ți adun romanțele
să-mi mân cu ele cerbii
prin prunduri de izvoare.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario