Pe treapte de suflet

Aripi de mătase
în văzduh pierdute
luptând să țină
iubirea în chingi...
Doruri de lumină,
scântei vegetale
pe treapte de suflet
ce n-are altă vină
decât iubiri agățate
de un pandativ
spânzurat cu lanțul
șoaptei în lumină.
Tălpi crestate-n sânge
tot călcând pe ape
de lacrimi sărate
și ființa ce strânge
lacăte de șoapte
să-nchidă durerea
în turn de cleștar
cu vântului durerii
ce spulberă tot...
Un cântec aieve,
chemarea o strânge
în pumni sângerii
de-atâtea rugăminți,
îmi sparge timpanul
și lacătele toate
să scap de robia
fierbintei dorinți.

Dida Diana Cioponea