La margini de soare

Pierdută-n neiubiri
și-n zbor de amintiri,
sunt suspin suprimat
de-un zid dărâmat
într-un dor șlefuit
de lume-nlăntuit
și-mi fac trupul cascadă
de lacrimi grămadă.
Păsări măiastre
pe ziduri albastre,
stau pe veghea lumii
citindu-mi antumii
furându-mi o noapte
pierdută în șoapte
cerând sacrificii
-să zbor cu licuricii.
Te caut prin aștrii
plătind cu piaștrii
o vamă iubirii,
lăsându-mă pieirii
în cuști unversale,
cu voci abisale
ce-mi strigă-n urechi
cu îngeri perechi
că sufletu-mi moare
la margini de soare.

Dida Diana Cioponea.