De câte ori am privit în adâncul sufletului tău,
am auzit zgomot de frunze
și am văzut un răsărit.
Imensitatea șoaptelor
dulci ce salasuiau acolo,
mă înveleau în ani lumina
și-mi aplecau pleoapele
spre pașii tăi ascunși
în nisipul iubirii nemărginite.
E acolo atâta frumusete,
că aș fi vrut
să-mi construiesc o casă
dar mi-a fost teamă
să nu fie prea mică
pentru imensitatea
ce sălășuia acolo.
M-am simțit
atât de mică și insignifiantă,
și m-am temut
că iubirea mea nu ți-ar fi ajuns.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario