lunes, 26 de octubre de 2015

Vreau să gust dín fericire

 
Pe punțile unde oamenii visează
 flori de magnolii în coroanele iubirii,
 se leagănă ușor și balansează
 sentimentele la marginea-omenirii...
 
 Te căutam în aste locuri nepermise
 și vocea în gânduri ți-ascultam...
 am pus clepsidra hotar între vise
 și foc pianului am dat când cântam.
 
 Cu tălpile desculțe, am călcat pe jar...
 și haine rupte am purtat...sa știu
 cum e să iubești și în iubire să ai har
 să nu simt că am sufletul pustiu.
 
 Cărări întunecate am lăsat în urmă...
 și pietre am făcut să înflorească;
 dar ura ta în inimă îmi scurmă
 și inima-mi oprește să zâmbească.
 
 Chiar dacă soarta m-a trădat odată
 iar marea mă făcea să strig,
 crezând că numai eu sunt vinovată
 că-n sufletul meu mereu e frig...
 
 Doresc atât să gust din fericire
 și tristețea, la tarabă să o vând;
 să mă agăț de-un fir de nemurire
 și să iubesc...sincer și rotund.
 
 Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario