lunes, 26 de octubre de 2015

Te-ai dus să strălucesti acolo sus...




Tatalui meu care astazi a implinit 7 ani 
de cand s-a stins aici si s-a dus sa "straluceasca acolo sus". 

Frumosu-ți chip cu ochi albastrii
mi-apare-n chip de înger azi...
te-ai stins aici...dar dincolo de brazi,
îmi ești luceafăr și înger între aștrii.

Azi plâng când îmi aduc aminte
cum mă mustrai când mai greșeam,
de iernile când te-așteptăm la geam
să vii...tăticul meu tu, cel mai bun părinte!

Au bătut clopotele-n noapte
când "luceafărul" meu s-a stins
pe-un orizont ce nu s-a mai aprins
lăsând în urmă-amare șoapte.

Te-ai dus tăcut fără să știi,
că stelele-mi le-ai stins cu o suflare...
te-ai dus să strălucești în altă zare,
lăsând în urmă suflete pustii

Te-ai dus, să strălucești acolo sus
și-n visul meu c-o stea de mână
ce ne-a rămas a inimii stăpână
și te-a chemat, iubindu-te nespus.

Sunt șapte ani, ca șapte stele
ce-au rătăcit în sufletu-mi pustiu
că n-am putut...deși am vrut să viu,
la căpătâi să-ți stau să plâng cu jele.

Te caut iar pe cer să-mi dai lumina
și doliu-n suflet port și azi...
te-ai stins aici...dar dincolo de brazi,
îmi ești luceafăr și înger fără vină.

Dida Diana Cioponea

No hay comentarios:

Publicar un comentario