si oameni care cer ajutor...
In viata,nimic nu-i intamplator
-drumul e presarat cu patimi.
Batrani lasati in voia sortii,
cer mila si putin primesc;
oamenii tot mai putin se iubesc
neputinciosi fiind in fata mortii.
Copii ce soarta ii arunca
in saracie nesperat de grea
iar lumea astazi e atat de rea...
cu sufletul precum o stanca.
Unde-a ajuns lumea? Cine suntem?
Unde sunt fratii si unde-i fratia?
De ce se vand cautand bogatia,
uitand ca moartea e una...nu se tem?
De ce nu-nteleg unii ca dreptatea
e sora cu adevarul si cinstea
ca nimeni nu va ramane o stea
stralucind, s-atinga eternitatea.
Se-nalta biserici si parca
mai mare-i lacomia la preoti
insala si fura de parc-ar fi hoti
credinciosii de bani sa ii stoarca.
Isi vor biserici cu turle de aur...
sub sutane, ascund suflete
hade, omoara sperante-n buchete
de rugaciuni si-aduna tezaur.
E greu sa-nteleaga ca omul e mic...
ca-i muritor...ca prostul e prost,
ca toti trudim aproape fara rost,
ca-n fata mortii nu suntem nimic.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario