Rătăcită...

 Rătăcită sunt acum, fără de tine
 și ziua parcă noapte-mi este...
 și-n toată marea de suspine,
 clădit-am cu tine, o poveste.
 
 Nu...nu era o poveste cu prinți...
 era precum un vis aievea trăit;
 cu-mbratisari și vinovate dorinți,
 de parcă cerul am fi pângărit.
 
 Cu mine-ți cânta sufletul frumos...
 ca într-un colț ascuns de rai;
 un cântec tandru și-atâta de duios,
 că mă furai cu el...iubirii să mă dai.
 
 îți adoram și pașii-n așteptare
 și îmi juram că soarta am să schimb;
 îmi părea prea dulce-a pământului sare,
 voind să mor cu tine, pe-o petală de nimb.
 
 Acum, la ușa vieții văd cum visul moare...
 și-mi spun că nu poți să mai vii;
 am scris postum pe-o pagină de mare,
 știind că-i doar un vis și n-ai să mai revii.
 
 Dida Diana Cioponea