domingo, 19 de abril de 2015

M-a hărăzit iubirii planetare.



Mi-am agățat în salbă curcubeie
de stele și luceferi îndrăgostiți,
ca să danseze la gât încolăciți...
căldura lor, în inimă să-mi steie.

Să urc pe catedrala cerului, alături
de astrul meu aprins pe cer de vise,
acolo unde întunericul se albăstrise
am ales un înger alb ca de omaturi.

Cu aripa-i de stele cântătoare,
el m-a atins pe inima-mi sculptată
în roșu curcubeu...de roze alintată
și m-a hărăzit iubirii planetare.

Suspinul îmi sculpta clepsidră
dintr-un nisip de aur sclipitor...
iar dorul meu, ardea mistuitor
în flacăra care juca anhidră.

Din înălțarea-mi vie și sihastră,
am construit un templu-n Univers
din litere...să cânt iubirea-n vers...
să-mi vină curcubeul la fereastră.

Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario