Dă-mi ochii să-i sărut..

Atât de mult, atât de dor
îmi e de tine,
că sufletu-mi te cere tot...
iar lacrima ți-o sorb
s-o am doar pentru mine,
să-ți las obraz-uscat,
când glasu-mi mut
te strigă în tăcere
să vii...de parc-ai fi plecat.
Dă-mi ochii limpezi
să-i sărut...
să nu mai plângă
boabe de cristal căzute din zăpezi
și lasă să se scalde
în ei lumina
și cerul nopții
cu stele cioplite în smaralde
pierdute în sclipiri
de curcubeie ,
scăldate-n zorii uzi
și nu în triste amăgiri.
Atât de mult mă dor
privirile-ți prea triste,
că-n deznădejdea clipei,
lacrimile-ți sorb.

Dida Diana Cioponea.