Se ascund azi,clipele-ntre ziduri
ce tainic, cresc la margini de zări...
frunze rătăcite-n tainice chemări
plutesc pe-ale pământului riduri.
Șoptește noaptea un vals tăcut
când frunze arămii și-obtuze
cad lin in ploi de sărut pe buze,
lipindu-se șoptit și acut.
În secunda stearpă, tăcerea
ascunde bolnav, idei și cuvinte
și-n zgomot de frunze mă minte,
că toamna-și lungește șederea.
Sfâșietoare lumini, stau ascunse
în trunchiul cuminte de stejar
și-mi pun iar sufletul pe jar,
când valsul în inimă-mi pătrunse.
M-agăț de brațul noptii în dans
și m-abonez la ziua care vine,
ca să trec iar puntea cu suspine,
spre ziua ce-așteaptă în suspans.
Mă depărtez, cu pasul răvășit,
la marginea nopții cea hoinară
și nu vreau să știu a câta oară,
mă legăn într-un vis fără sfârșit.
Dida Diana Cioponea
No hay comentarios:
Publicar un comentario