SFARMĂ DUREREA.**

Două lacrimi dac- au picurat
alunecând, de pe tavanul ochilor tăcuți
și-au așteptat cu-nfrugurare să săruți
icoana, apărută pe un perete-nrourat,
 
Dacă ai fost pătruns cumva de dor...
și ai uitat să lași ceva ca amintire,
numai un sărut...o caldă prevestire,
că ai trecut ca o văpaie peste nor...

Atinge crucea, și sfar'mă tu durerea
și soarbe două lacrimi din aghiazmă sfântă,
să poți s-asculți în răsărit cum cântă
un cuc, în dimineți când șuieră tăcerea.

De-ți este viața, parcă...o secundă,
iar fapta-ți nemiloasă, poate fi un spin
ce zgârie în inimi, dâre de suspin,
învață să te închini, lumina să pătrundă.

Sfărâmă durerea din ochi ce lăcrimează,
încearcă să fi precum tatăl și nu fiul
și nu înstăpâni în sufletu-ți pustiul...
de ură, de a trădare...și îngenunchează!

Dida Diana Cioponea.