Am plecat călăre pe un murg
o amazoană furată de amurg!
Am tot strigat la el să meargă în galop
dar ceru-i mare, nu există stop!
Am mers, pe cărări neumblate...
trecând peste ziduri demolate
și peste eterne grădini suspendate
cu tălpi pline de spini, de rouă spălate.
Pe veghea lumii am poposit apoi,
să-mi odihnesc tâmpla,privind înapoi...
am strigat un vultur, visul să-mi culeagă
să mi-l arunce-n cer, apoi se retragă.
Pe cer de vară inima-am răstignit
ca orice privitor s-o vadă...c-a iubit.
m-am scufundat în vise de lumină vie
să las tristețea pe-o insulă pustie.
Am cumpărat apoi, bilet spre zori
s-aud cum cântă triluri de cocori
ce se întrec s-ajungă acolo unde
numai inima mea poate pătrunde.
M-am hrănit cu cântece de îngeri...
și am băut din nori...lacrimi de plângeri
s-arunc pocalul cu soarta risipită ieri
pe drumul răzlețit de mine-n primăveri.
De-acolo, am cules nobile flori de dor
și le-am aruncat cu drag,lumii covor...
mie mi-a rămas, floarea de lumină
și-o păstrez cu drag, cui o să vină.
Dida Diana Cioponea
No hay comentarios:
Publicar un comentario