Nu știu cine ești...
dar ești sigur o amiază de april
fără sfârșit numai de vrei...
Știu doar, că-mi ești lumina,
briza proaspătă și iasomia,
terasă, luna și grădina.
Nu știu cine ești...
Lacrimă, îndoială și sentiment...
țărmul, briza sau seninul
din parfum de trandafir
...vis efemer trecut în noapte
sau sublimul meu delir.
Nu știu cine ești...
dar poți fi visul sau soapta
ce minți simțul cu aroma,
nesomn, parfum de portocal,
sau...poți fi desertaciune
sorbita in veninul din pocal.
Nu știu cine ești...
Poți fi suspinul unei umbre
pierdute în fereastră,
iubirea ce frânge păcate
sau truda unui veac de nemurire...
poți fi nimic sau...totul în toate.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario