Cu fiecare fulg ce se desprinde
din aripile vietii ,
tot mai aproape ma asez
de-a dreapta ta.
Amurgul fuge sa-ti vesteasca
apropierea toamnei mele
pierduta in lanul verii
ce pregateste infloririrea inimii
in macii pierduti in inifinitul din mine.
Stiu ca ma strigi
cu fiecare briza...
mi-e teama ca te pierzi
in marea de stele
ce-ti sclipesc in par.
Mi te apropii cu fiecare an...
drumul se scurteaza...
asteapta-ma ca vin!
Ceasul inca, mama, n-a sunat.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario