Pe-aripi de nor mă purta visul,
să fur un strop de timp din Univers
și să dizolv cu un sărut, surâsul
ascuns de mine, în fiecare vers.
Pe stânci fierbinți stinse de val,
îmi legănam în vis haotic trupul
și biciuită de raze, spre aval,
mă prelingeam duios cu timpul.
Doar zboruri de fluturi auzeam...
un tropot de copite-n depărtări
și-n lumea-n care mă trezeam,
murmur de frunze căzute pe cărări.
Pe vreascul timpului ardea letargic,
suspinul aruncat pe mal, când eu
îmi ancoram în portul meu nostalgic,
o barcă dirijată doar, de Dumnezeu.
Am închis sărutul, într-un scrin
și l-am îngropat în nori de gheață,
să-l pot reânvia în florile de crin,
când roua iubirii mă va spăla pe față.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario