SIRENA D.
M-am rătăcit în lumea mării
Un biet copil pribeag și trist
Pot cere alinare înserării...
Frigul îmi da de știre că exist.
Nu pot să strig și nici nu vreau
Să supăr țărmul, să m-alunge;
E locul unde azi mai pot să stau.
Aici, nimic și nimeni nu m-atinge.
Vinovată că am pierdut veșmântul
De sirenă, când prințul am văzut
Crezând când el mi-a dat cuvântul...
Astăzi pribeagă, nu mai știu cine sunt.
Aștept ca marea să mă-ngroape
Sub cerga ei senină de corali și perle
Iubirea...nu-i atât de-aproape
Și rară e, că...cântecul de mierle.
De vei veni tu...călător grăbit,
S-asculți cum cântă sirenele în mare,
Și vezi că nu respir, că am murit...
Reda-mi veșmântul...c-o îmbrățișare.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario