sábado, 3 de mayo de 2014

...ÎN ERA ÎNFOMETAȚILOR DE PLĂCERI.

Fotografie: ...ÎN ERA ÎNFOMETAȚILOR DE PLĂCERI.

În vârtejul lumii
ne pierdem uneori
în așteptări bizare,
căzute în dizgrația firii
când descoperim
cealaltă față a lumii de lângă noi.
Mereu vom spune...Te știu,
mintindu-ne cu neștiință
dincolo de limita credibilului.
Așa vrem să credem:
Că decăderile umane
nu fac parte din viața noastră,
că dualitatea e doar o limită
a existenței celor care
pun stavilă gândului curat.
Rostul regăsirii eului,
este împăcarea cu noi înșine,
ca mai apoi să putem iubi,
ce este dincolo de noi.
Reperele lumii se pierd uneori
în șabloane limitate, fără culoare.
Dacă te apropii sufletește
de întrebările pe care ți le pui,
descoperi lumea așa cum e.
Îmbrac-o în adevăr și vei fi surprins
că ești etichetat...nebun!
Deh! Trăim în era înfometaților
de plăceri ale clipei, prăvălite peste noi
cu înfometare.
Punem lacăt pe ușa timpului
și nu ascultăm tunetul...
Oricum, ne vom simți mai bine în adevăr.

Dida Diana Cioponea.

În vârtejul lumii
ne pierdem uneori
în așteptări bizare,
căzute în dizgrația firii
când descoperim
cealaltă față a lumii de lângă noi.
Mereu vom spune...Te știu,
mintindu-ne cu neștiință
dincolo de limita credibilului.
Așa vrem să credem:
Că decăderile umane
nu fac parte din viața noastră,
că dualitatea e doar o limită
a existenței celor care
pun stavilă gândului curat.
Rostul regăsirii eului,
este împăcarea cu noi înșine,
ca mai apoi să putem iubi,
ce este dincolo de noi.
Reperele lumii se pierd uneori
în șabloane limitate, fără culoare.
Dacă te apropii sufletește
de întrebările pe care ți le pui,
descoperi lumea așa cum e.
Îmbrac-o în adevăr și vei fi surprins
că ești etichetat...nebun!
Deh! Trăim în era înfometaților
de plăceri ale clipei, prăvălite peste noi
cu înfometare.
Punem lacăt pe ușa timpului
și nu ascultăm tunetul...
Oricum, ne vom simți mai bine în adevăr.

Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario