Am uitat sa strig noaptea
pasarilor calatoare
cand gandul meu zbura spre infinit...
M-am jertfit zburand odata cu el
si veninul din venele geloziei l-am sorbit.
Am vrut sa culeg sarutul zarii
si m-am ametit...
Mi-am dat seama ca potirul
era plin cu vinul rosu
cules din strugurelul
de pe buzele iubirii.
Am strigat sa vii,
sa culegem impreuna stele
rasarite dupa ploaie,
dar ecoul s-a-ntors ragusit...
Ma strigasei tu
dar eu, uitasem sa deschid
fereastra sufletului...
Acum stau si astept
un nou strigat
dar pana ai sa ma strigi,
mai numar stele...
mai beau un pahar de vin...
si-ti trimit sarutul noptii
sa-ti dea de stire ca astept chemarea ta.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario