De-ai fi trecut prin naruite vremuri
cantand prin fața porții mele
poate-as fi vazut ca tremuri
si te-as fi-nvelit cu stele.
Și n-aș fi pregetat a-ți spune,
că te-așteptam cumva, să vii...
să-mi cânți iubirea ta pe strune,
cu tril de păsări închise-n colivii.
Și de-ntrebai soptit în noapte,
de ce mi-s visele bolnave,
ți-aș fi răspuns și eu în șoapte
să cauți răspunsul în ceasloave
C-au fost atâția trubaduri ca tine
ce au cânat iubirea, din vecie...
și-au colindat lăcașele creștine,
tot împărțind lumini și poezie.
Te-ai rătăcit în veac, pribeag;
iubirea s-a pierdut prin buzunare
biet trubadur...mi-ai rămas drag;
tu, suflet pribeag între hotare.
Te-oi întâlni si-n altă viață...
să-mi cânți tu, neștiutul vers;
fiindcă acum , se vinde ca la piață
iubirea...moneda e puterea-n Univers!
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario