jueves, 20 de marzo de 2014

**IUBIREA MINCINOASĂ.**


 Se scuturau copacii de zapadă
 și calea albă mă primea...
 miracol alb...iarna mă iubea
 și mă mângâia fin, ca o driadă.
 
 O pace necuprinsă m-a cuprins
 când albul ei prin părul meu
 se plimba leneș tot mereu;
 ca într-un amalgam de vise nins.
 
 Îmi făcea durerea să dispară
 și sufletul pe mări să navigheze,
 când peșterile inimii încă treze,
 lăsau muguri de lacrimi să răsară.
 
 Pe insule de războinice șoapte,
 m-am izolat doar să te pot urma...
 pământul, cu mâna-l voi scurma,
 să caut comoara ascunsă în noapte.
 
 Pe urme de cerbi căutam mereu...
 gingașe flori din visul meu cu tine,
 ce-ngenunchea și sângele în vine,
 când sufletul meu, fremăta greu.
 
 Puteam să las, un gol imens în urmă
 și dorul meu strivit de-a cerbilor copită;
 dar se-neca de plâns într-o clipită,
 când iarna iubirii în inimă mi scurmă.
 
 Răsăreau flori de gheață în ferești
 dar iarna în brațe mă lua geloasă
 pe tine...și cu plapuma ei groasă,
 m-acoperea, știind că-mi ești...
 iubirea mincinoasă!
 
 Dida Diana Cioponea.
 

No hay comentarios:

Publicar un comentario