DE-AI FI O LACRIMĂ

 De-ai fi un vis...să te visez mereu,
 pe bolta descântată cu suspine
 să nu mai pleci de lângă mine,
 te-aș deochea cum știu doar eu.
 
 Te-aș sorbi de-ai fi o lacrimă, 
 din cupa ochiului albastru...
 și aș străluci precum un astru,
 pe cerul tău, cu patimă!
 
 Și ca un fluture să zbori
 pe zarea sufletului meu,
 te-aș săruta cum știu doar eu
 și te-aș lăsa să pleci în zori.
 
 De-ai fi pământul răsărit
 în palme care plâng săruturi,
 te-aș modela cu inima din luturi
 și te-aș păstra în palmă cuibărit.

As face din lacrima nectar,
ca sa te sorb în calde soapte
si-as construi apoi iubirii-altar
dumnezeiesc, pe stelele din noapte.

Dida Diana Cioponea.