**COPAC CU RAMURI DESFRUNZITE**

Sunt un copac cu ramuri desfrunzite
iar umbra mi-o măsor în ani...
așază-te la umbra mea iubite
de ești bogat, sau fără bani.

De nu îmi mângâi trunchiul verde,
mă voi usca...fără de umbră;
și-atunci iubirea-mi se va pierde
iar viața noastră va fi sumbră.

Și ne-om usca far' de iubire
iar lumea se va risipi în van...
vântul tristeții va sufla spre mine
Și umbra-mi va muri-ntr-un an.

Din ochii mei râuri vor curge...
izvoare nesecate de dureri
când sufletul în chingi îmi strânge
iubirea ta...lăsată în tăceri.

Încerc să-nfig adânc, o rădăcină
să nu mă usc...și ramul să-l salvez,
când fruntea spre pământ se-nclină,
să pot un zâmbet cald să-ți creionez.

Timpul e cel ce-mi fură ramuri
și tot el cel ce-ntinereste frunza
prin secole voi fi, cu flori în geamuri
pentru că iubirii, eu sunt muză.

Dida Diana Cioponea.