În palma ta, cresc păsări
și visele pe pleoape adastă;
surâsul tău îmi da fiori...
privirea ta, o caldă fereastă.
Făclie aprinsă-ți este dorul
în zborul visului meu mut...
și zbucium nesecat de izvorul
din glasul tău cald și tăcut.
Cerneală de nouri așezată
pe creștetul tău desculț de vise,
în veghea cernită...disperată,
mai strigă dorul, cu palmele-ntinse.
Pe cenușa din suflet mocnită,
se stinge o durere sumbră,
trezind o iubire prea cernită...
ascunsă în conul de umbră.
Altar de nuferi strigând disperat,
tu să ridici de vrei să mă vezi...
c-am rătăcit, pustiit...alungat
din raiul privirii ochilor verzi.
N-aș fi murit de nu m-ai fi vândut
pe-un pumn de vise monetare.
te-aștept, deși nu exiști...ești lut,
fior, taină și gând și iertare.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario