Și-a împletit în păr codana,
flori târzii... de tufănică
și din galben a făcut coroana
din frunzele căzute-n poenică.
Aleargă veselă cu vântul pe afară
s-adune flori de pe câmpie...
ce-a mai rămas de astă vară
că vrea să-și împletească iie.
Marama a primit-o de la ceața;
păstrată bine din anul cel trecut...
măceșele-n mărgean puse pe ață,
la gâtul ei frumos, lucesc tăcut.
Pe fota ei și-a cusut ramuri
cu frunze calde, galben-maronii
și violete ce zâmbesc prin geamuri,
așezate frumos ca pe panoplii.
Din mușchi, ea și-a croit opinci
și iarba a-mpletit-o în șosete...
brățările ce zângănesc pe lunci,
anunță trecutul verii desuete.
Mândră, cu cerceii ei din boabe,
trece dansând cu vântul pe cărări,
cu bogăția ce o s-o pună-n salbe
în hora ei, aruncă frunzele în zări.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario