jueves, 19 de septiembre de 2013

**SPUNE-MI CEVA...**


 
 Cad frunzele pierdute pentru noi
 iar soarele cald abia a răsărit...
 și pomii iarăși plâng din doi în doi
 pe corpul meu cu frunze-acoperit.
 
 însă nu știu cum, de ce pe drum
 frunzele reci dansează în vânt,
 când eu aș vrea să spun acum,
 ce greu e să fii singur în cuvânt.
 
 spune-mi ceva să nu mai plâng
 cu frunze ruginite pe hârtie,
 să nu mă-mpiedic iar în crâng,
 căci numai Dumnezeu și pomul știe
 
 că apusul mi te fură de pe pleoape,
 iar sufletul nu-mi mai dansează 
 pe valsul vienez cu tine-aproape,
 când desenez iubirea pe o oază.
 
 Eu am făcut să vină iar o toamnă
 cu viscol crunt de frunze ruginite,
 cand iubirea frântă mă condamnă
 căci iar mi te fură apusul, iubite.
 
 Dida Diana Cioponea.
 

No hay comentarios:

Publicar un comentario