martes, 17 de septiembre de 2013

**GELOZIE ASTRALA.**



 A-ncărunțit frumoasa Lună,
 se duce spre apus călare
 pe un nor cu dor de soare,
 geloasă fiind pe-o stea nebună.
 
 I-a rămas carul mare risipit
 pe cer...și fără boi sau cal
 și-acuma bea dintr-un pocal
 suspinele...din visul infinit.
 
 Cu licăriri de false gene, 
 steaua îi făcea-n necaz...
 săruta iar soarele pe-obraz,
 cu razele-i nepământene.
 
 Cum să nu-i sculpteze 
 pe fața Lunii, riduri...
 când steaua îi ridica ziduri
 de lespezi și chiar metereze?
 
 Se retrage iar neputincioasă
 și-și plânge nopțile senine
 când în sclipiri diamantine,
 ea, Luna era cea mai frumoasă.
 
 Dida Diana Cioponea.
 
 

No hay comentarios:

Publicar un comentario