Inimă-nghețată,închisă
într-un fragment de cub...
soartă încarcerată,
cu lacăte grele,
ascunsă în existențe nefaste .
Nopți plânse pe ascuns,
zidesc marile
să nu curgă vălul spre apus...
Tulburătoare îndoială
în gânduri răsturnate
pe platoul luminii
orbite de nepăsarea pară
a masculului .
Când subzistența bate la ușa lui,
n-aude, nu vede...
doar trece prin viață
cu mâinile întinse,
cerșind...iubire
fără să dea nimic în schimb.
Se topește lumânarea lumii
peste degetele
cerșetorilor de vise
și setea de viață
lasă buzele crăpate
după sărutul mincinos...
nuduri însângerate
cad în tranșeele vieții,
inghețate inimi încarcerate
când Pământul strigă: Ajutor.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario