Ți-am mângâiat tâmpla
când muzele jucau șah
în alb și negru
la miezul nopții
pe frunze descreierate.
Iubirii i-am capturat nebunul
când regina striga spre mine
că vrea iubire pentru veșnicie.
Pe marginea drumului
am scris un nume;
avea chip de floare
ce mirosea a etern,
să te pot aștepta
la finalul partidei.
Pustiul meu bogat de tine
m-a aruncat pe veșnicia clipei,
când calul aleargă
în galopul nebunului
ce captura o tură.
Groaza mea de-a câștiga
regina s-a risipit pe-o tablă
unde din colț în colț nebunul
mai saltă câte un pion.
Te-aș fi înțeles din priviri
de-aș fi știut,
că regele va fi al tău...
să-l cunun cu regină mea,
ca mai apoi să fugim cu nebunii
din colț în colț,
până la marginea lumii,
să devenim campionii iubirii
pe tabla de șah a lunii.
Dida Diana Cioponea
No hay comentarios:
Publicar un comentario