Am sărutat fluturii în zbor,
în somnul zării risipite
şi am urcat trepte de dor,
pe scara tăcerii...iubite!
Mă-mbălsămau amurguri
cu parfum de mângâieri fugar...
iubirea răsărea în muguri
din sărutul tău primit în dar.
De-aş fi avut atunci un cer,
te-aş fi cuprins în zarea mea
fără să stiu ce să mai cer,
când luna vieţii mele pălea.
Plecau norii mei spre risipire,
pierdută în al tristeţilor tumult;
tu, m-ai facut să cred în iubire
şi în speranţe îngropate demult.
Azi, stau în genunchi pioasă,
la altarul sufletului meu;
tu îmi spui că sunt frumoasă...
mă simt regina sufletului tău.
Am să urc din nou pe cerul meu
unde-n tăcere sufletu-mi ascund;
vom străluci împreună mereu,
pe cerul iubirii, sub tavanul scund.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario