**CUVINTE NEROSTITE**

**CUVINTE NEROSTITE**

Plângând,eu număr în tăcere
ultimele clipe petrecute-n doi...
retrasă scriu poemul cu durere
şi nu stiu de ce,mă mai gândesc la noi...

Tu să mă ierţi,că-n fiecare noapte,
în visul tău veneam paşind uşor...
te-nvăluiam în mine...în calde şoapte,
fără să stii,că te iubeam cu dor.

În noaptea asta,mi-ai ucis cuvântul
şi sufletul tu mi l-ai ars pe rug!
Culoarea visului ce-mbrăţişaza gândul
ai transformat-o-n lacrimi care curg!

Din noapte ziua-aş vrea să fac,
să nu mai dorm ca să visez;
să mor ziua şi noaptea să zac...
în vise,doar cu tine să-nviez.

Aş vrea să prefac cuvintele în cuie
şi să le bat cu furie-n coşciug,
să las cuvântul pe alte culmi să suie,
ca tu să nu-mi arzi,sufletul pe rug!

Mă chinuie durerea gândindu-mă la tine,
când tu-mi zdrobeşti cuvântul sub picior.
Ce trist este ecoul, ce de sub talpă vine,
şi-acum pe buze, cuvintele îmi mor.

Când inima-mi suspină în tăceri,
tu iartă suspinul ce vrea să spuna"noi",
căci eu sunt vinovată de zilele de ieri,
dar dragostei puterea,i-o dă cuvântul doi!

Omoară-mă-ntre gânduri dacă tu poti zâmbi,
ucide-mi amintirea,la margine de vis...
cuvintele n-au sens,de s-ar rostogoli,
caci dincolo de ele, ramâne doar...abis!

22 febr 2009 Dida Diana Cioponea