**DAC-AI PRIVI...**

Dac-ai privi în jur atent,
cum plâng de foame suferinzi
copii sărmani,făr-de oglinzi,
ai renunţa la tot, incoerent.

Ai deveni poate mai bun
şi nu te-ai plânge că nu ai;
căci casa ta,ţi-ar părea rai
şi-atunci ai asculta ce spun.

Poate-ai vedea că sufletul le plânge
făr-a-ndrăzni cumva să ceară,
când foamea-i distruge ca o fiară
iar lacrima pe-obrazul lor se scurge.

Dac-ai lăsa din mâna ta măcar,
un leu sau poate-un colţ de pâine...
de te-ai gândi că poate şi tu mâine
vei fi acel ce strigă ajutorul în zadar.

De-ai încearca să vezi şi să-ntelegi,
că viaţa uneori nu-i dreaptă,
că altă viaţă nu ne-aşteaptă,
că saracia nu cunoaşte legi...

vei inţelege poate-atunci că bogăţia
nu este tot ce-avem pe-acest pământ,
că bogăţia nu merge în mormânt,
că mai de preţ ne este omenia.

Dida Diana Cioponea.

DAC YOU LOOK ** ... **

If you look around carefully,
crying of hunger sufferers
poor children, Far-mirrors,
You waive all incoherent.

You can become better
and you did not complain that you have;
because your house would seem heaven
and then listen to what they say.

Can you see the soul to cry
Far-somehow dare to ask,
when hunger destroy a beast
and-tear on their cheek drains.

If you leave in your hand even,
a lion or a piece of bread ...
of you and you think that maybe tomorrow
that means you'll be crying in vain.

Try to see and to understand,
that life is not fair sometimes,
another life that we did not expect,
that poverty knows no law!

You can understand then that wealth
not all that we have-this earth,
that wealth goes to the grave,
that is our most precious humanity.