M-ai abandonat şi vise mi-ai ucis!
În loc de blestem,am ridicat doar vise
spre cerul tău...cu lumânări aprinse,
pe masa trădării tu m-ai circumucis!
În durerea imensă ce mă răpunea,
strigam iubirea ta să mă salveze
şi din corsetul urii să mă descătuşeze,
când înlăuntrul meu,dorinţa schincea.
Priveam mereu spre cerul tău,pierdut
în norii de gheaţă şi ură...mereu uitat;
când şoapta ta se transforma-n păcat,
sărutul meu în fata ta,rămânea mut.
Eu n-ş fi vrut nicicând să mă răneşti;
dar tu,în neguri mi-ai urcat sărutul!
Iubirea mea...tu mi-ai săpat mormântul,
în lacrimi negre din clipe îngereşti.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario