** IUBIREA ARC PESTE TIMP. **

Pe neaua pleoapei,se-ascundea o clipă
să-mi pună tandre dimineţi în vise...
şi-am aşteptat cu braţele deschise
să mă atingă iubirea cu a ei aripă.

Am adormit în timpuri rebele
şi-am aşteptat la margine de eră
iubirea...mereu pasageră,
să poposească în braţele mele.

Un pod de flori mi-a fost trezirea;
Un arc peste timp suspendat...
am răzbătut furtuni şi-am căutat;
în arcuri de iris închisă îmi era iubirea.

Am întrebat timpul de pot iubi iară
şi mi-a răspuns cu voce seacă!
-Bolnavă eşti de dor şi no să-ţi treacă!
Pân-ai să mori ai să porţi a iubirii povară.

Privirea am lăsat în gol şi-am plâns...
când dorul tău rupea zăbrele,
gândind că n-am să fiu deajuns
să poţi poposi în braţele mele.

M-am rătăcit şi apoi m-am adunat,
din timpul meu,născută prea devreme
când am simtit că inima imi geme,
iubind...iubirea ta fără de păcat.

Am dăruit iubire,atât cât am putut...
din fiinta mea plăpandă şi curată
şi sper să nu ajung vreodată,
să cad în suferinţă...ca la început.

Dida Diana Cioponea.