*¯*«*✿AM DESCHIS O UŞĂ,CĂTRE NICĂIERI...✿*»*¯*

Am deschis o uşă către nicăieri..
plângeau copacii fără frunze
şi păsări în zbor rotit pe cer,
se adunau speriate;
fugeau...oare,unde?
Strigau disperate să se-adune
prin nori întunecaţi de ploi,
cu aripi frânte,tremurânde,
zburau grăbite,înfrigurate
fără să mai privească înapoi.
Am deschis o uşă către nicăieri...
privind atentă pădurea,
am văzut copacii goi,de parcă...
s-ar pregăti să facă dragoste...
pe patul de frunze aşternut;
Cu cine oare? cu toamna,nudă,
pe care oamenii au dezgolit-o?
Furându-i,strugurii de pe buze,
florile de pe rochia de iarba
Pe care tunsă,au strâns-o pt iarnă.
Din sânii-mere,n-au lasat nimic...
ca nişte egoişti,i le-au furat
ascunse fiind în cămări întunecate,
împreuna cu toata bogăţia ei.
Sărăcind-o de frumuseţe si bogăţie;
tristă şi rătăcită printre copacii goi,
de parcă toamna,ar fi plină de păcate
I-au luat aproape tot...
negândind că iarna,
rivala ei în frumuseţe,se va răzbuna.
Am deschis o uşă către nicăieri...
Si am văzut,iubirea!
Mă aştepta la un capăt de lume...
dar timpul, egoist mi-a dăruit
doar,şase zile de iubire!
apoi,mi-a furat-o! A şaptea,m-a gonit!
Am plecat,săracă şi pierdută
în noaptea copacilor...
Orbită de strălucirea licuricilor,
urmam cărarea,către nicaieri...
Iubirea, am lăsat-o pustiită,plângând;
M-a gonit, timpul...spunând
să am rabdare...
Şi în fiecare seară, deschid o uşă,
către nicaieri...uşa iubirii...aşteptării...
speranţei...oare, până când?

24 sept 2012 Dida Diana Cioponea.