Seara când îngerii se leagănă pe-o stea,
M-apropii de casă cu inima-ndoită;
O cheie răsucită în broasca ruginită
Îmi spune că n-am ce căuta !
În liniştea casei,doar greierii mai cântă,
Căci ai plecat măcar de-ai fi ştiut,să-mi spui;
A fost aici,acum o caut...iubirea ta, nu-i!
Doar casa goală tristă şi tăcută.
Mi-apari în cale vie,orice aş atinge..
Şi trist şi singur sunt,deşi tu eşti aici...
De dorul tău,nici ceasul cu sclipici
Nu mai sclipeşte,pare că se stinge.
Spre tine, mâna-ntind să te ating...
Dar tu dispari,iubirea mea...nălucă!
Nu vreau şi nici nu pot iubirea mea adâncă
S-o las să plece spre stele ce se sting!
Parcă mai ieri, tu mă strigai pe nume
Şi astăzi, totu-i pustiu...totu-i trecut
Şi glasul iubirea mea,ţi-e mut...
Iar eu privind în gol mă simt singur pe lume!
Văd numai umbra ta cea blăndă unduind,
Pe un perete gol lăsat de tine
Şi-acum mi-e tare dor...mi-e dor de tine,
Căci nu mai vii... la poza ta,privesc cu jind!
Mă duce gândul la noptile de rai...
La părul tău pe umeri curgator,
Privesc icoana...e poza ta...şi mor,
De dor,in brate să-mi mai stai!
Să las pecetea pe-ale tale buze,
Doar în visări eu,te mai pot atinge!
Iar noaptea-n suflet se răsfrânge
Privind cu jind la formele-ţi confuze!
Aş da acum averi căci n-au valoare;
Să fii aici să stai, să nu mai pleci,
Pe-un drum pustiu fără poteci,
Căci viaţa-mi fără tine nu mai are soare.
E cerul vieţii mele plin de nori şi poate,
O ploaie de lacrimi va spală păcatul
De-a te iubi...sicriu imi va fi patul,
Când lângă tine voi veni,te voi iubi,în moarte!
7 august 2012 Dida Diana Cioponea.
M-apropii de casă cu inima-ndoită;
O cheie răsucită în broasca ruginită
Îmi spune că n-am ce căuta !
În liniştea casei,doar greierii mai cântă,
Căci ai plecat măcar de-ai fi ştiut,să-mi spui;
A fost aici,acum o caut...iubirea ta, nu-i!
Doar casa goală tristă şi tăcută.
Mi-apari în cale vie,orice aş atinge..
Şi trist şi singur sunt,deşi tu eşti aici...
De dorul tău,nici ceasul cu sclipici
Nu mai sclipeşte,pare că se stinge.
Spre tine, mâna-ntind să te ating...
Dar tu dispari,iubirea mea...nălucă!
Nu vreau şi nici nu pot iubirea mea adâncă
S-o las să plece spre stele ce se sting!
Parcă mai ieri, tu mă strigai pe nume
Şi astăzi, totu-i pustiu...totu-i trecut
Şi glasul iubirea mea,ţi-e mut...
Iar eu privind în gol mă simt singur pe lume!
Văd numai umbra ta cea blăndă unduind,
Pe un perete gol lăsat de tine
Şi-acum mi-e tare dor...mi-e dor de tine,
Căci nu mai vii... la poza ta,privesc cu jind!
Mă duce gândul la noptile de rai...
La părul tău pe umeri curgator,
Privesc icoana...e poza ta...şi mor,
De dor,in brate să-mi mai stai!
Să las pecetea pe-ale tale buze,
Doar în visări eu,te mai pot atinge!
Iar noaptea-n suflet se răsfrânge
Privind cu jind la formele-ţi confuze!
Aş da acum averi căci n-au valoare;
Să fii aici să stai, să nu mai pleci,
Pe-un drum pustiu fără poteci,
Căci viaţa-mi fără tine nu mai are soare.
E cerul vieţii mele plin de nori şi poate,
O ploaie de lacrimi va spală păcatul
De-a te iubi...sicriu imi va fi patul,
Când lângă tine voi veni,te voi iubi,în moarte!
7 august 2012 Dida Diana Cioponea.
În liniştea casei,doar greierii mai cântă,
Căci ai plecat măcar de-ai fi ştiut,să-mi spui;
A fost aici,acum o caut...iubirea ta, nu-i!
Doar casa goală tristă şi tăcută.
Mi-apari în cale vie,orice aş atinge..
Şi trist şi singur sunt,deşi tu eşti aici...
De dorul tău,nici ceasul cu sclipici
Nu mai sclipeşte,pare că se stinge.
Spre tine, mâna-ntind să te ating...
Dar tu dispari,iubirea mea...nălucă!
Nu vreau şi nici nu pot iubirea mea adâncă
S-o las să plece spre stele ce se sting!
Parcă mai ieri, tu mă strigai pe nume
Şi astăzi, totu-i pustiu...totu-i trecut
Şi glasul iubirea mea,ţi-e mut...
Iar eu privind în gol mă simt singur pe lume!
Văd numai umbra ta cea blăndă unduind,
Pe un perete gol lăsat de tine
Şi-acum mi-e tare dor...mi-e dor de tine,
Căci nu mai vii... la poza ta,privesc cu jind!
Mă duce gândul la noptile de rai...
La părul tău pe umeri curgator,
Privesc icoana...e poza ta...şi mor,
De dor,in brate să-mi mai stai!
Să las pecetea pe-ale tale buze,
Doar în visări eu,te mai pot atinge!
Iar noaptea-n suflet se răsfrânge
Privind cu jind la formele-ţi confuze!
Aş da acum averi căci n-au valoare;
Să fii aici să stai, să nu mai pleci,
Pe-un drum pustiu fără poteci,
Căci viaţa-mi fără tine nu mai are soare.
E cerul vieţii mele plin de nori şi poate,
O ploaie de lacrimi va spală păcatul
De-a te iubi...sicriu imi va fi patul,
Când lângă tine voi veni,te voi iubi,în moarte!
7 august 2012 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario