De dorul gândului spre tine;
De moarte,n-am a ma teme!
Mi-e frică de uitarea din mine.
Mă uita cerneala ce am scris-o
Pe-o coală albă de hârtie...
Căci versurilor am promis-o,
Când mai scriam ,o poezie.
Mă uită doru-n inima la tine;
În casa sufletului meu mut...
Doar vocea din umbră mai vine
Să spună,că tu,m-ai pierdut.
Primeşte-mă în amintirea ta;
Nu mă lăsa prada uitarii reci!
Spune că mai cauţi amintirea mea,
Lăsată-n râuri de miresme seci.
Mă uită copacul sub care noi,
Odată visam pe frunze de vioara...
Uitată voi fi,de soare şi ploi,
Când raza lunii coboară.
Sunt îngropată-n veacuri de iubire,
Fără să pot ieşi la lumină,
Fără să pot să dau de ştire,
Că te-am iubit,fără de vina!
Mă scapă tu,din iarna ce mă strânge
Cu flori de gheaţă inima să-mi bată!
Îmbraţişând un trandafir ce plânge,
Pe neaua morţii mele...preacurată.
13 iulie 2012 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario