Sunt scoica ce cu mareea de sud,
Am acostat pe plaja cu nisip auriu;
Îmi pierd strălucirea corpului meu nud,
Căci soarele mă arde,să-nnot,eu nu ştiu!
Sunt aruncată de-un val furios,
Pe plaja tristă şi pustie;
În păru-mi atât de frumos,
Soarele-mi mai scrie-o poezie!
Sunt scoica ce iubirea îţi cântă...
Un vers venit din adânc de mare,
Cu doruri marine ce inundă,
Frumuseţea perlelor orbitoare.
Sunt scoica nascută din durere
Şi de vei vrea să mă păstrezi,
Voi fi, alinare ,voi fi mângâiere...
Odată cu valul de mă îmbrăţişezi.
Sunt scoica ce-ţi trimite veşti...
Din adâncuri de inimi zdrobite;
Aş vrea ca şi tu să mă iubesti
La fel cum iubesc eu...iubite!
No hay comentarios:
Publicar un comentario