**DOR**...

Sunt ziua ce-o preschimb în noapte
Balsamul unui dor... departe,
Când soarele se-ascunde în nor
Iar inima-mi mai caută un dor

Sunt,dor în muzica divină;
Ce se aude în surdină...
Pe harpe ce îngerii le-ating,
In nopţile când dorurile-mi strig!

Sunt...dor  pe raza mea de lună,
Când noaptea iar mă lasă-n urmă;
Privesc în ochii timpului nebun,
Iar dorul...n-am timp să-l mai spun.

Sunt un dor din petala cazută
La picioarele lumii adormita;
Sunt  iarba proaspăt cosită,
De-aroma ei, din somn trezită.

Sunt in sărutul ce migrează pe urme
În straie princiare de păduri virgine.
Sunt semeţe piscuri, în tăcerea ta
Dorul ce braţul nopţii-l va sanctifica...

Sunt,dor de dor ce l-am ascuns
În inimă...acuma zace dus...
Se sting şi stelele pe cer,
De-atata dor! şi pier...şi pier...

Sunt rătăcirea dorului în dor;
În zarea mea precum un călător!
Mai cade-o lacrimă pe stele,
Să stingă focul din doruruile mele!

Sunt trecător prin spinii din  trecut,
Ce mă rănesc căci n-am un scut!
Mă apăr greu de răni ce dor!
Şi în trecutul meu,mă sting,uşor.

Sunt amăgirea-n suflul vieţii...
Căzând în roua dimineţii,
Mă sting pe o aripă de nor
Şoptind uşor,cuvântul...dor...dor..