Sunt mângâierea ce ochii ţi-i atinge
Şi-alung pustiul ce se aşazaă între noi
Un dor, ce nici marea nu-l mai stinge
Ramâne contopit in ale săruturilor ploi
Sunt daruirea în trup ceresc,divin...
Ce printre răsărituri azi suspin;
Cu marea eu împart secretul şi închin
O cupa nevazuta de doruri in destin.
Sunt contopirea cerului cu marea
În linii orizontale azi te-mbrăţişez
Şi în iubire îţi lansez chemarea
În somn ceresc eu te iubesc şi te visez
Sunt dorul ce te cheamă-n altă viaţă
Şi timpul în genunchi îl rog să se întoarcă
Să pot să-mi ţin iubirea-n braţă
Şi in sărut pluti-vom ca o barcă.
Sunt o văpaie,cu fiecare clipă eu mă sting
Şi-n strigăte de dor eu ma reneg!
Îmi va fi rece pământul când o să-l ating
Pierzând cărarea pe care eu acuma merg.
Sunt trupul obosit de aşteptare!
Singurătatea îmi strigă un urechi
Pe-obrazul obosit, o cută mai apare
Iar anii mei se duc,perechi perechi.
Sunt trecătorul însetat ce cere
O picătură din al iubirii nectar
Mă sting în a singurătăţii durere
Căzând in hăul trist...singular.
Sunt muribundul aşteaptând acum,
Lumina iubirii stinsă demult...
Mai pâlpâie slab la capăt de drum
Stingându-se, al vietii tumult.
26 aprilieDida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario