**IUBIRE SI SPERANTA**

Dincolo de mare și zenit
unde se duc iubirile să moară,
aștept sfârșitul unui vis venit
să-mi strângă inima ca o gheară.

Am privit soarele ce mi-a ars ochii 
și-ascum plătesc tribut iubirii cu durere;
în noapte pun durerii albe rochii
iar speranța e raiul din tăcere.

Văd chipul tău ca o icoană răsărită
și te aștept, în fiecare noapte
când luna surâde pe cer ivită
iar stelele mă strigă în șoapte.

Îmi privesc sufletul cum moare
răstignit de dor pe crucea neiubirii; 
orbită de lacrimi,tristețe și soare
sper să, sărut cândva geana fericirii.

Nu voi înceta să aștept în tăcere 
chiar de voi îndura furtuni străine
biciuindu-mi trupul cu durere;
te aștept...să vii iubite, la mine.

Tu iubite, cu trup și suflet efemere
întoarce iarăși ceasul fericirii 
să nu mă pierd prin visele stinghere,
rătăcitoare pe cărările iubirii.

Deschide poarta ta de rai, să întru;
în brațele tale să răsar precum o floare;
încuie-mă cu cheia sufletului pe dinăuntru,
să nu mai ies...aruncă cheia în mare!

Dacă vreodată vei vrea să mă mai scoți,
striga-voi precum un pescăruș rătăcit

care-a ieșit dincolo de-al iubirilor porți
și a murit, când iubirea ta...a asfințit.

 
 20 iunie 2011 Dida-Diana Cioponea.