martes, 24 de abril de 2012

**IUBIRE SI SPERANTA**


 Dincolo de mare și zenit,
 unde se duc iubirile să moară,
 aștept sfârșitul unui vis, venit
 să-mi strângă inima ca o gheară.

 Am privit soarele ce mi-a ars ochii 
 și-ascum plătesc tribut iubirii, cu durere;
 în noapte, pun durerii albe rochii
 iar speranța e un raiul din tăcere...

 Văd sufletul tău ca o icoană răsărită
 și te aștept, în fiecare noapte,
 când luna surâde pe cer ivită
 iar stelele mă strigă în șoapte.

 Îmi privesc sufletul cum moare,
 răstignit de dor, pe crucea neiubirii...
 orbită de lacrimi amare și soare...
 sperând să sărut cândva, geana fericirii.

 Nu voi înceta să aștept în tăcere, 
 chiar de voi îndura furtuni străine
 biciuindu-mi trupul cu durere!
 te aștept...să vii iubite, la mine.

 Tu iubite, cu trup și suflet efemere...
 întoarce iarăși ceasul fericirii!
 să nu mă pierd prin visele stinghere,
 rătăcitoare pe cărările iubirii!

 Deschide poarta ta de rai, să întru !
 în brațele tale, să răsar precum o floare;
 încuie-mă cu cheia sufletului pe dinăuntru,
 să nu mai ies...aruncă cheia în mare!

 Dacă vreodată vei vrea să mă mai scoți,
 striga-voi precum un pescăruș rătăcit...
 care-a ieșit dincolo de-al iubirilor porți;
 și a murit, când iubirea ta...a asfințit.

 
 20 iunie 2011 Dida-Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario