jueves, 27 de julio de 2017

Te-aștept de secole albastre

Mi-ngheață sărutul la margine de viață
și pulberi de culori îți las în curcubeu...
o muzică divină
pe-arcușul de vioară...
în suflet, iubite, să-ți întru numai eu.
Mă perpelesc în gânduri duse
departe de tine, lângă mal...
să plec pe o fregată unde
iubirea-mi să fie dusă de val.
Te-aștept de secole albastre,
pe algele durerii ce m-au surghiunit...
un suflet singur, pierdut
între corali de gheață.
Te-ai depărtat...
Poate că într-o zi vei fi departe;
logodnic suferinței și-a tristeții...
dar sufletul meu te va căuta
și dincolo de lume -
unde iubirile poartă nume de sirene
și se scaldă în lacrimi de cer!
Acolo, îmi voi găsi,
destinul, scufundat între corali.
când infinitul inimii țintește spre cer...
vor înflori ruinele vieții mele
ascunse-ntr-e coșmaruri
prin adieri divine.
Deschide palma ,
să răsară o rază de speranță
și închide în sufletul tău,
imaginea mea...apoi,
aruncă cheia în mare;
voi aștepta o șoaptă de coral;
doar el îmi va mai spune...
Te iubește cineva.

Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario