Ploi de maci.

Dacă cerul ieri plângea
și-arunca roșii petale
pe pământul ud, strângea
strigăte de maci, de jale...

Astăzi, râde și-i senin;
ploaia tristă, a fugit...
răsfirând parfum de crin,
cerul nu ne-a amăgit.

Din tumultul roș' de mac,
doar un strigăt se aude
când petale se desfac,
cântă iele-n iarbă, ude.

Nu le-aude orișicine...
doar flăcăii-ndrăgostiți
și-n lanul de " crinoline",
macii roșii...rătăciți.

Dar din "toată nebunia"
numai macii nu dansează...
sunt închiși din gelozia
ielelor care valsează.

Dintre linii paralele,
se strecoară o secundă
să deschidă-n dans de iele
dimineti să se-ascundă.

Din tabloul ce apare,
maci și ploaie la un loc...
sus pe cer, umbre de soare
fac să pară ca de foc.

Luna-și lasă iar hlamida
pe covorul plin de rouă
chiar și-n vechea Atlantida
macii roșii iarăși plouă.

Dida Diana Cioponea.