Fior de mai

M-am depărtat de gânduri
și păsări călătoare suspinând;
am scris epistole pe scânduri,
pe mare...iubirea murmurând

Și în fior de mai, tu ai cules
o lăcrămioară ce se scutura
în palma ta...dar nu ai înțeles
că te iubeam fără măsură.

Când luna-și retrăgea lumina,
alergam și te strigam în șoapte;
pe praf de stele-mi scriam vina
de-a te iubi...în fiecare noapte.

În parfum de lăcrămioare las
fiorul meu de mai să te ajungă;
să te mai strig, nu mai am glas
că l-am pierdut în noaptea lungă.

Adun petale de lacrime căzute,
știind că timpul va face să răsară
șirag de flori din strigăte durute,
când va veni o altă primăvară.

Dida Diana Cioponea.