martes, 6 de enero de 2015

Prea singură...


El - Prea singură,te adâncești
în tine,
Himerice speranțe,
învăluite-n dor,
Tot așteptând ceva,
ce poate nu mai vine,
Iubire pentru tine,
suflet nemuritor!


Ea - Mă tot cufund
în marea de iubire
dar mirul ei încă nu mă scaldă...
am sufletul pierdut
printre iubiri de alge
fiindcă iubirea,
nu vrea să mă vadă .


El - Voi rupe voalul
care ne desparte,
Țesut din deziluzii
de destin,
Am să străpung distanta,
chiar dacă ești departe,
Ca dorul de iubire,
să pot să ți-l alin.


Ea - Vino cu mine-n noapte
să asculți tăcerea cum rostește
cuvinte din trecut
apăsător prezente...
cum lacrima-n izvorul meu vuiește
în negrul diafan al norului tăcut.
trezește-mă, când ploaia de luceferi
se așază blând
pe fruntea prea grăbită,
un lac cu nuferi
ce-ar vrea să te viseze...
dor flămând...
fă-mă să mă simt iubită!

Versuri : Cavalerul Singuratic și Dida Diana Cioponea

No hay comentarios:

Publicar un comentario