Destin pribeag...

Azi dinspre casă fulguie destinul,
alerg spre el cu-aripi de poveşti
pentru-a sorbi la gura sobei vinul
şi vraja dulce-a casei părinteşti

Oala cu sarmale...o reclamă este,
pentru cel ce ştie unde-i pus misterul
şi găsindu-l mândru, lumii dă de veste,
iar pe masa plină, se răstoarnă cerul.

Un vechi colind îmi susură-n ureche
din vremea când plecam la colindat
și clopotul din turla țării nepereche
îmi lasă perle pe-obrazu-nlăcrimat .

Aş vrea o pâine caldă şi o joacă
colinde dulci pe-o aripă de vânt...
şi brazii încărcaţi cu promoroacă,
cuvântul mamei...magicul cuvânt.

Însă, portița mamei este închisă
și focu-n vatră-i stins de mult
de dorul casei mi-e inima atinsă
ca muribundul în al destinului tumult .

Din bulgări eu i-aș făuri o lună
să pot s-o pun în vârf de brad...
să treacă iarna cu furie nebună,
peste câmpii...cu zero grad.

Afară toarnă cu noian de stele...
coboară doinele dinspre păduri
şi ţurţurii lovesc...în giurgiuvele,
când dintre amintiri o să mă furi

Destin pribeag...răsai rácemiflor
ca strugurii pe viţa dorului plecat;
te-aș spânzura cu-n tricolor
de ramul de stejar în suflet ferecat.

Constantin Trită
-Strofele-1,2,4,7
Dida Diana Cioponea-3,5,6,8.

-