Vreau zori în doi...
și cărări noi
cu șoapte ude,
oare până unde
pot să merg,
că să culeg
o rază albă,
s-o pun în salbă...
să culeg dor?
de nu...eu mor!
Vreau doar, un gram
din clipele cu tine
de-a implora o șansă
în strălucirea
atâtor gânduri
furișate în albastra oglindă
a ochilor tăi, că nu mai pot
să mă ascund...
Mă las privită...
seninul să mă prindă
și-ncremeneste clipă
când ochii ți-i privesc!
Se năruie imperii,
se prăbușesc si astrii
când lacrimile curg...
și la un pas de-o clipă,
lumina din amurg
șoptește,
că am rămas săracă
de ochii tăi albaștrii.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario