Ionel Teodoreanu în Lorelei

"    Rămas bun. Mă numesc Lorelei. Legenda spune că am ucis. Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lânga ei cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear. Mi-e sufletul ca tufişul Păiurului pe coasta Mării Negre: numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. A trecut o ploaie de primavară şi s-a ţesut în zare brâul frânt de mătase al curcubeului; cu el îmi incing mijlocul şi mă duc.   "

Cuvantul meu-Diana.
O parte din adolescenta am petrecut-o citind...Lorelei m-a incantat atat de mult,incat pasajul asta mi s-a intiparit in memorie si m-a frapat incat, nu pot sa-l las sa se piarda.