pe vârfuri de castele,
trăindu-mi nemurirea
cu tine printre stele.
Am rătăcit cu îngeri,
peste planete mii
şi-am răsărit cu luna
când eu ştiam că vii...
În doruri rătăcite
te căutam ades!
În nopţile-adormite
săruturi ţi-am cules.
Priveam prin zări destine
ce peste noi ningeau...
cum ning eu peste tine
în noaptea când te vreau.
Am stins şi felinarul
peste corola lumii,
ca să-mi trăiesc "calvarul"
ce îl trăiesc...nebunii.
Suntem ca doi nebuni
trăind o veşnicie-n clipe...
plutind printre minuni
pe-a dragostei aripe.
Nu-mi trebuie nici apă,
nici aer, nici averi!
Iubirea ta m-adapă,
din cupele de nuferi.
Iţi scriu acum poeme,
pe-aripi de timp fugar
iar sufletul meu geme
de dor,căci tu mi-eşti...dar.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario